VIBRAFÓN, vibrafoane, s. n. Instrument muzical de percuție asemănător cu xilofonul, în care sunetele produse de niște lame metalice sunt prelungite cu ajutorul unor tuburi de rezonanță. – Din fr. vibraphone. Vezi definitia »

IZOCRÓN, -Ă I. adj. care se repetă identic la intervale de timp egale; de durate egale. II. s. f. linie care unește punctele egal depărtate în timp de un punct dat. (< fr. isochrone) Vezi definitia »

SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus. Vezi definitia »

PLAFÓN s.n. 1. Tavan. 2. Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ♦ Înălțime la care se găsește un strat de nori (partea inferioară). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond]. Vezi definitia »

PLENISÓN, -Ă adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. [După fr. plein son]. Vezi definitia »