HĂRĂGÍT s. n. V. arăcit. Vezi definitia »

POMĂZUÍT, -Ă, pomăzuíți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre domni, mitropoliți, episcopi) Uns, miruit, învestit (cu o demnitate). 2. (Rar) Uns cu pomadă; pomădat. Ochii ei sticleau și era pieptănată și pomăzuită, de-i sta părul lins. ISPIRESCU, U. 21. Vezi definitia »

FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. Vezi definitia »

ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anionite. Vezi definitia »

OSTENÍT, -Ă, osteniți, -te, adj. (Înv. și pop.) Obosit, trudit, istovit, extenuat. ♦ Care denotă oboseală. – V. osteni. Vezi definitia »