Definita cuvantului pontif
PONTÍF, pontifi, s. m. (În Roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Șeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pontif
CATASTÍF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Din ngr. katástihon. Vezi definitia »
ȘERÍF1 s.m. Prinț arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr. chérif, cf. ar. șarif – nobil]. Vezi definitia »
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. Vezi definitia »
PONTÍF s.m. 1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea Romă, care supraveghea cultul; (astăzi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papă. 2. (Fig.; adesea ironic) Om care își dă aere de superioritate. [< fr. pontife, cf. lat. pontifex]. Vezi definitia »
ȘLIF s. n. (tehn.) porțiune șlefuită a unei piese, a unui aparat etc. ◊ (fig.) finețe, rafinament. (< germ. Schliff) Vezi definitia »