úrsă, úrse, s.f. (pop.) 1. ursoaică. 2. numele a două constelații situate aproape de polul boreal: Ursa mare și Ursa mică. Vezi definitia »

páucă, páuce, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument muzical de percuție; timpan. 2. fluier făcut din creangă de salcie de copii. Vezi definitia »

DEZOXIRIBÓZĂ s.f. Pentoză în nucleotidele acidului dezoxiribonucleic; C₅H₁₀O₄. (terminolog. științif.; cf. germ. Desoxyribose, engl. deoxyribose) [și MW] Vezi definitia »

gótcă (-ci), s. f. – 1. Urzică (Tetrao bonasia). – 2. Varietăți de rațe (Anas tadorna, Anas moschata). Origine incertă. Ar putea fi o formație expresivă, ce ar imita strigătul păsării, cf. cotco(dac), după DAR; însă acest cuvînt diferă foarte mult de la rață la urzică. După Scriban, de la got „neam germanic”, ceea ce nu pare posibil. După Bogrea, Dacor., IV, 820, din rut. gotka „urzică”, ce pare totuși a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 405). Cihac, II, 502, pleca de la mag. goca „rață”. Vezi definitia »

BICICLÉTĂ, biciclete, s. f. Vehicul cu două roți așezate una după alta, pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele. – Fr. bicyclette. Vezi definitia »