ELUVIÁL, -Ă, eluviali, -e, adj. (Despre soluri) Care s-a diferențiat prin eluvionare. [Pr.: -vi-al] – Din fr. éluvial. Vezi definitia »

animal care iși pleacă capul Vezi definitia »

LOCÁL s.n. 1. Clădire de utilitate publică. 2. Restaurant, bodegă. [< fr. local]. Vezi definitia »

ORÁL, -Ă, orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, care aparține gurii; bucal. ◊ Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură. ♦ Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal, din gură în gură. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziție cu limba scrisă). ♦ (Și substantivat, n.; despre examene) Care se desfășoară prin întrebări și răspunsuri expuse verbal. 3. (În sintagma) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturalețea exprimării prin viu grai. – Din fr. oral. Vezi definitia »

FATÁL, -Ă adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ♦ Nefericit, nenorocit. 2. Care nu se poate înlătura, inevitabil. [< fr. fatal, it. fatale, lat. fatalis]. Vezi definitia »