spusăciúne s.f. (înv.) zisă, spusă, spusătură. Vezi definitia »

NÉNE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere plăcută. 3. (Fam.) Termen întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anumite, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf. bg. nenja, scr. nena. Vezi definitia »

REGURGITAȚIÚNE s.f. v. regurgitație. Vezi definitia »

robertomalone http://168.fossetardi.com/giococomputerwrestling/ aforismafrasedamore kleenezeukhomebasedbusiness http://185.disperatestrida.com/monetagreca/ ranking telecamereprofessionali http://16.primadipartilla.com/videocameradvdram/ jukeboxeplayervari gianluigibuffoncalciatore http://164.medegna.com/franchisingcaffe/ nidofranchising airlinediscounttickets http://142.fossetardi.com/esteelauderlash/ rolexcollezione immobileformigine http://103.primadipartilla.com/bodybuildingallenamentopesi/ segnavento bigbigblond http://112.prestamolto.com/cubaattrazioni/ thedukesofhazzard appartamentoprato http://126.pocoqueta.com/ragazzamassarosa/ corrierefirenze f4dd026ac39b9e2fa576404ae93f215c Vezi definitia »

DEPÚNE¹, depún, vb. III. 1. Tranz. A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. ◊ Expr. A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.). A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei, part. depus] – Din lat. deponere (cu sensurile fr. déposer). Vezi definitia »