EPUIZÁRE, epuizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza Vezi definitia »

RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci. Vezi definitia »

ELECTROAPRÍNDERE s. f. aprindere prin scânteie electrică a combustibilului din amestecul carburant în cilindrul unui motor cu ardere internă. (< electro- + aprindere) Vezi definitia »

SUBDEZVOLTÁRE s.f. Stare a ceea ce este subdezvoltat. ♦ Fenomen social-economic specific unui grup de țări ale lumii contemporane, constând în insuficienta dezvoltare a forțelor de producție, în predominarea agriculturii și industriei extractive și care duce la lupta pentru independența națională. [sub- + dezvoltare, după fr. sous-développement]. Vezi definitia »

CINEMATOGRAFIÉRE s.f. Acțiunea de a cinematografia și rezultatul ei. [Pron. -fi-e-. / < cinematografia]. Vezi definitia »