vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge Vezi definitia »

BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică. Vezi definitia »

arámă s. f. – 1. Cupru. – 2. Fel, soi; fire, natură. – Mr. aramă. Lat. *aramen, formă pop. asimilată de la aeramen (Diez, Gramm., I, 5; Candrea, Éléments, 61; Pușcariu 107; Candrea-Dens., 73; DAR; Rosetti, I, 65); cf. alb. rëm, it. rame (piem., engad. aram), fr. airain (‹ v. fr. arain), v. prov., cat. aram, v. sp. arambre, port. arame. Sensul 2 se explică prin obiceiul vechi de a bate monede de aramă, suflate cu un strat de argint sau de aur; prin folosință începea să se ivească fondul de aramă, trădînd calitatea proastă a monedei. Der. arăma, vb. (a arămi); arămar, s. m. (căldărar); arămărie, s. f. (căldărărie); arămeasă, s. f. (vas de aramă); arămi, vb. (a acoperi cu un strat de aramă); arămie, s. f. (căldare de aramă), pe care DAR îl derivă de la bg., sb. aranija „ceaun”, cuvinte care provin mai probabil din rom.; arămioară, s. f. (înv., monedă de aramă); arămiu, adj. (de culoarea aramei); arămos, adj. (bogat în cupru). Vezi definitia »

MONDORÁMĂ s. f. rubrică, emisiune ce grupează articole, note, informații din întreaga lume. (< mondo- + -ramă²) Vezi definitia »

PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. Vezi definitia »