frontavói, frontavói, s.m. (înv.) ofițer înaintat în grad pe front, fără școală militară. Vezi definitia »

pândărói, -oáie, s.m. și f. (reg.) persoană lipsită de delicatețe, grosolană, necioplită. Vezi definitia »

arăboi, arăboi s. m. (augm.) arab Vezi definitia »

CIMPÓI, cimpoaie, s. n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. – Et. nec. Vezi definitia »

ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele tărănești. – Țeapă + suf. -oi. Vezi definitia »