DRĂGÚȘ s. m. (Reg., în expr.) A-i cădea (sau a-i veni cuiva) drăguș la căuș = a fi în situația de a cere servicii unei persoane pe care ai refuzat-o într-o situație asemănătoare. – Din drag + suf. -uș. Vezi definitia »

ȘTIUBEIÁȘ, știubeiașe, s. n. Diminutiv al lui știubei. [Pr.: -be-iaș] – Știubei + suf. -aș. Vezi definitia »

STURICHÍȘ, sturichișuri, s. n. (Reg.) Tufiș des într-o pădure mare; amestecătură de arbori deși de tot felul. Vezi definitia »

BUCINÍȘ s. m. (Bot.; reg.) Cucută. Vezi definitia »

PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, dar cu câte o pată neagră pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ. Vezi definitia »