Definita cuvantului poreclă
PORÉCLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) polícră, poríclă s. f.] – Din sl. poreklo.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poreclă
la mustață expr. (pop.) 1. în ultimul moment. 2. în mod nesperat. Vezi definitia »
ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale; operă omenească în care se manifestă talent sau geniu. ◊ Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ♦ Arte liberale = denumire dată în evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii. 2. Artă poetică = a) disciplină a criticii literare care studiază regulile de urmat la alcătuirea operelor literare; b) tratat scris de obicei în versuri, poem care exprimă concepția, convingerile despre menirea artei și despre idealul poetic al autorului. 3. Fel de a lucra potrivit unor reguli și deprinderi învățate; îndemânare, pricepere, măiestrie, meșteșug, abilitate. [Pl. -te. / < lat. ars, cf. it. arte]. Vezi definitia »
munúnă, munúni, s.f. (reg.) 1. culme de deal. 2. moviliță hotar între pământuri. 3. podoabă din mărgele, din monede. Vezi definitia »
TĂTÚȚĂ s. m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -uță. Vezi definitia »
freánță, frénțe, s.f. (reg.) capră râioasă. Vezi definitia »