FLORIZÍNĂ s. f. substanță din coaja de măr, care, administrată în organism, mărește permeabilitatea filtrului renal. (< engl. phlorhizin) Vezi definitia »

OESTRÓZĂ s.f. v. estroză. Vezi definitia »

TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală. Vezi definitia »

ASIA MICĂ, pen. în V Asiei, scăldată de apele Mării Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) și M. Nediterană (la S), despărțită de Europa prin str. Bosfor și Dardanele; c. 506 mii km²; lungime: 1.000 km; lățime 400-600 km. Climă subtropicală. Se suprapune unei mari părți din Turcia asiatică. În centrul ei se află Pod. Anatoliei. Vezi definitia »

TETRACICLÍNĂ s.f. Antibiotic derivat din aureomicină prin eliminarea unui atom de clor. [< fr. tétracycline]. Vezi definitia »