poștútă, poștúte, s.f. (reg.) coțofană. Vezi definitia »

PSIHODIAGNÓZĂ s.f. Psihodiagnostic. [Pron. -di-a-. / cf. fr. psychodiagnose]. Vezi definitia »

PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula. Vezi definitia »

BAROCÁMERĂ v. barotermocameră. Vezi definitia »

năstimeálă s.f. (reg.) 1. (despre plante) răsărire, ivire din pământ. 2. (despre boli) apariție, ivire. 3. (despre copii) creștere, dezvoltare. Vezi definitia »