CERTÁ, cert, vb. I. 1. Refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. 2. Tranz. A mustra, a dojeni. 3. Tranz. (Înv.) A pedepsi. – Lat. certare. Vezi definitia »

PARCHETÁ vb. I. tr. 1. A pardosi (o cameră) cu parchet. 2. (Silv.) A împărți o pădure în parchete de exploatare. [< fr. parqueter]. Vezi definitia »

Lupta Armata A Unor Cete De Haiduci Impotriva Asupritatilor,Frecventa La Sfarsitul Evului Mediu In Tarile Romanesti Si In Peninsula Balcanica Vezi definitia »

înhobotá vb. I (reg.) 1. a îmbrobodi, a învălui mireasa, după cununie, cu hobotul; a îmbălța. 2. a atrage, a captiva. Vezi definitia »

finta care este urmarita pentru a fi omorata, dupa care se ia carnea sau blana. Vezi definitia »