HAZÁRD s. n. 1. întâmplare (neașteptată). ♦ joc de ~ = joc de noroc. 2. (fil.) lipsă de ordine în structura unor sisteme. 3. soartă, destin. (< fr. hasard) Vezi definitia »

DECACÓRD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din fr. décachorde. Vezi definitia »

PENTACÓRD s.n. 1. Liră cu cinci coarde. 2. Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale. [< fr. pentacorde, cf. gr. pente – cinci, chorde – coardă]. Vezi definitia »

monocord (‹ gr. μονόχορδον [monochordon], „o singură coardă”), instrument cordofon ciupit, care a servit lui Pitagora pentru experiențe acustice. O coardă întinsă peste o cutie de rezonanță* lungă și subțire (împărțită în intervale* prin semne) putea fi prescurtată sau prelungită cu ajutorul unui căluș* mobil. Denumirea de m. a fost utilizată și atunci când instr. i s-au adăugat mai multe coarde (în sec. 11 are 8-19 coarde). Din sec. 14 începe procesul de transformare a m. în clavicord*. Sin.: canon (1). V. qanûn. Vezi definitia »

DINAMITÁRD, -Ă, dinamitarzi, -de, adj. (Livr.) Anarhic, distrugător. – Din fr. dynamitard. Vezi definitia »