SACEAC [săceac? – CM] s.n. Partea dintre streașina casei și zid, făcută din blăni de lemn sau chituci, prinse între ele, și folosită ca protecție împotriva vântului, a păsărilor, a rozătoarelor. Vezi definitia »

gînsác (gânsáci), s. m. – Gîscan. – Mr. gusac, megl. gînsac. Sl. *gąsakŭ (Conev 54; DAR), cf. bg. găsak, sb. gusak, ceh., rut. husak. Cf. gîscă. Vezi definitia »

zvonac, zvonaci s. m. persoană care obișnuiește să creeze și să lanseze informații false. Vezi definitia »

TIRIÁC, s. n. Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. [Pr.: -ri-ac] – Din tc. tiryak. Vezi definitia »

saceác, saceácuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: salceag) parte componentă a unei case, lată de 2-3 palme, care se află între calcan și streașina casei. 2. (în forma: saciap) parte a podului situată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 3. (în forma: saciap) locul gol la streașina casei, între cosoroabă și grindă. 4. bârna care leagă stâlpii casei deasupra. Vezi definitia »