BARBÉTĂ¹ s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta) Vezi definitia »

IZOBRÓNTĂ s. f. linie care unește pe o hartă punctele în care tunetul produs într-un anumit loc este auzit cu aceeași intensitate. (< izo- + -brontă) Vezi definitia »

MERITÁLĂ, meritale, s. f. (Bot.) Internod. – Din fr. mérithalle. Vezi definitia »

FILOCENOGENÉZĂ s. f. dezvoltare a comunităților vegetale sau animale. (< fr. phylocénogenèse) Vezi definitia »

brázdă (brázde), s. f. – 1. Fîșie îngustă de pămînt tăiată și răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînțat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s. n. (fierul plugului); brăzdător, s. n. (brăzdar); brăzdătură, s. f. (brazdă); brăzdoi, s. n. (brazdă greșită). Vezi definitia »