Definita cuvantului poruncitor
PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitór, -oáre adj.] – Porunci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poruncitor
COMPRADÓR, -Ă adj. Burghezie compradoră = parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menținerii asupririi coloniale. ♦ (s.m.) Membru al acestei burghezii. [Cf. rus. komprador, sp. comprador – cumpărător]. Vezi definitia »
TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur. Vezi definitia »
APARITÓR s.m. (Rar) 1. Nume generic dat slujbașilor inferiori (lictori, scribi) care însoțeau pe magistrații romani. 2. Mic slujbaș (un fel de aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități etc.). [< lat. apparitor, cf. fr. appariteur]. Vezi definitia »
PRECURSÓR, -OÁRE s.m. și f. Înaintaș, premergător (într-un domeniu oarecare). [Cf. fr. précurseur, lat. praecursor]. Vezi definitia »
alungător, alungători s. m. pumn Vezi definitia »