Definita cuvantului viorea
VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu viorea
CHERONEEA, oraș în Grecia antică (Beoția). În 338 î. Hr., Filip II a obținut aici victoria asupra atenienilor și tebanilor, instaurînd hegemonia Macedoniei în lumea greacă. Vezi definitia »
panseá (panséle), s. f. – Trei-frați-pătați (Viola tricolor). Fr. pensée, cf. it. pansè, panzèa. Vezi definitia »
Naratiunea prezinta o succesiune de intamplari intr-o ordine temporala Vezi definitia »
dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s.f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s.f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere). Vezi definitia »
mușcheá, mușchéle, s.f. (reg.) V. mușteá. Vezi definitia »