FEN¹ s. n. (biol.) caracter fenoptic condiționat genetic. (< fen/otip) Vezi definitia »

OMOGÉN, -Ă, omogeni, -e, adj. 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate; nediferențiat. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile proporționale. – Din fr. homogène, germ. homogen. Vezi definitia »

LIZIGÉN, -Ă adj. rezultat în urma lizării unor celule. (< fr. lysigène) Vezi definitia »

parotidién, -ă, adj. (înv.) care se referă la glanda parotidă. Vezi definitia »

REN s.m. Mamifer rumegător din regiunile polare asemănător cu cerbul, care se poate domestici. [< fr. renne]. Vezi definitia »