HOMERÍSM s.n. Caracter particular limbii lui Homer. [< fr. homérique]. Vezi definitia »

PANAMERICANÍSM s. n. Doctrină care tinde să dezvolte o mai strânsă colaborare între statele americane. – Din fr. panaméricanisme. Vezi definitia »

HIBRIDÍSM s. n. hibriditate. (< engl. hybridism) Vezi definitia »

HEDONÍSM s. n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cultul plăcerii. – Din fr. hédonisme Vezi definitia »

EPICURÍSM s.n. Doctrină filozofică materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raționale, la baza căreia stă un ideal individualist, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine, susținând că cel mai rezonabil lucru pentru om este repaosul, liniștea și nu activitatea. [Var. epicureism s.n. / < fr. épicurisme < Epicur – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »