MONOGÉNIC, -Ă adj. 1. reprodus pe cale asexuată. ◊ (despre un caracter) condiționat de o singură genă. 2. (despre soluri) format în întregime în aceleași condiții bioclimatice. (< fr. monogénique) Vezi definitia »

HEXÁSTIC, -Ă, hexastici, -ce, adj. Compus din șase versuri. – Din fr. hexastique. Vezi definitia »

om de nimic expr. (peior.) om neserios, pe care nu te poți bizui niciodată; om demn de dispreț. Vezi definitia »

PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. Vezi definitia »

PLUTÓNIC, -Ă, plutonici, -ce, adj. (Despre roci eruptive și corpurile pe care le alcătuiesc) Care s-a format prin acțiunea vulcanilor în adâncul scoarței terestre. ◊ Rocă plutonică = nume dat rocilor abisale și intrusive. – Din fr. plutonique. Vezi definitia »