interjectie, folosita in general in situatia in care emitatorul vrea ca receptorul sa inteleaga ce doreste din reactia lui (bucurie, nervozitate, etc.) Vezi definitia »

TRANSPOZÍȚIE, transpoziții, s. f. (Rar) Transpunere. ♦ Spec. (Mat.) Permutare a două litere într-o formulă. ♦ Spec. Schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă a unei substanțe (care determină formarea unui nou compus). ♦ Spec. Transcriere sau executare a unei compoziții muzicale în altă tonalitate. – Din fr. transposition. Vezi definitia »

GERIATRÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază și tratează bolile bătrâneții. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie. Vezi definitia »

DUMESNICÍE s. f. (Înv.) Starea în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. [Var.: domesnicíe s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie. Vezi definitia »

ALGODISTROFÍE s. f. denumire generică pentru sindroamele algice însoțite de tulburări trofice sau vasomotorii. (< fr. algo-dystrophie) Vezi definitia »