VIÓLĂ² s. f. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiță; violetă, viorea, toporaș. (< lat. viola) Vezi definitia »

ineficiénță (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. ineficiénței Vezi definitia »

LĂSTĂRÍCĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. – Din lăstar + suf. -ică. Vezi definitia »

SIRÉNĂ s. f. I. 1. (mit.) ființă fabuloasă cu cap de femeie și trup de pește sau de pasăre, care ademenea, prin cântecele ei, pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea. 2. (fig.) femeie seducătoare. II. 1. aparat emițător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigație etc. sau în cazuri de alarmă. 2. aparat în laborator pentru măsurarea înălțimii sunetelor. (< fr. sirène, it. sirena, lat. siren) Vezi definitia »

șleáncă s. f. – (Banat, Trans.) Zgură, scorie. Germ. Schlacke (Candrea). Vezi definitia »