SPÍCHER s. m. 1. crainic la o stație de radio sau de televiziune. 2. (în Anglia) președintele Camerei Comunelor. ◊ (în SUA) președintele Camerei Reprezentanților. (< fr., engl. speaker) Vezi definitia »

IMPÚBER, -Ă adj. care n-a atins vârsta pubertății. (< fr. impubère, lat. impubes, -eris) Vezi definitia »

a pica din cer / din senin expr. a veni pe neașteptate. Vezi definitia »

URANIFÉR, -Ă adj. (despre zăcăminte, minerale) care conține uraniu. (< fr. uranifère) Vezi definitia »

áer (áere), s. n. – 1. Văzduh. – 2. Aspect, înfățișare. – Mr., megl. aeru. În mr. și aera (‹ ngr. ἀέρας). Lat. āēr (Pușcariu 43; REW 240; DAR); cf. alb. ajër, it. aria, (ven. aiere, sard. aera, engad. ajer), prov., sp. aire, fr. air, v. sp. aer, port. ar. Sensul 2 este împrumutat din fr. A intrat în conflict cu contribuțiile neol., a căror bază este identică; astfel, aera pare să se întemeieze pe aer, dar reproduce fr. aérer etc. Nu mai menționăm numeroasele der. neol. referitoare la aviație. Der. aera, vb. (a aerisi), din fr.; aereală, s. f. (esență); aerel, s. n. (assa foetida); aeresc, adj. (aerian); aerian, adj.; aerisi, vb.; din ngr. ἀερίζω (Gáldi 138); aeriseală, s. f. (aerisire); aeronaut, s. m.; aeroplan, s. n.; aeros, adj. (aerian, vaporos). Vezi definitia »