CIBERNETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în cibernetică. (< fr. cybernéticien) Vezi definitia »

Bolovan de rocă topită natural care rezistă la temperaturi mari, folosit in cuptoarele de baie cu abur sau ca greutate peste teascul din vasele de murături, nefiind descompus de sare. Vezi definitia »

DELTAPLÁN s. n. aparat individual de zbor de tip planor, dintr-o aripă de forma literei delta (1). (< fr. deltaplan) Vezi definitia »

EXTRAURBÁN, -Ă adj. Aflat în afară de oraș. [Pron. -tra-ur-. / < extra¹- + urban]. Vezi definitia »

ciobán (ciobáni), s. m. – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Türk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος, alb. čoban, bg., sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., cf. Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din ngr., cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Der. ciobancă, s. f. (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), s. f. (păstoriță); ciobănesc, adj. (de cioban); ciobănește, adv. (ca ciobanii); ciobănos, adj. (rustic, necioplit); ciobăni, vb. (a fi cioban); ciobănime, s. f. (mulțime de ciobani); ciobănie, s. f. (ocupația ciobanului). Vezi definitia »