focár², focáre, s.n. (înv.) 1. foc mare (în care se ardeau osândiții); rug. 2. (fig.) nenorocire, amar. Vezi definitia »

PLOSCÁR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În orânduirea feudală a țărilor române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar. Vezi definitia »

ELECTUÁR s. n. preparat farmaceutic cu aspect de pastă, obținut prin amestecarea unei pudre cu miere de albine. (< fr. électuaire) Vezi definitia »

LAR s. m. maimuță arboricolă din sud-estul Asiei, cu mâini lungi, albe. (< germ. Lar) Vezi definitia »

INTERSCAPULÁR, -Ă adj. (Anat.) Situat între omoplați. [Cf. fr. interscapulaire]. Vezi definitia »