Definita cuvantului moral
MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu moral
INTRANAZÁL, -Ă adj. care se introduce prin nas. (< fr. intranasal) Vezi definitia »
TRISEPÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu caliciul format din trei sepale. [< fr. trisépale]. Vezi definitia »
POSTPRANDIÁL, -Ă, postprandiali, -e, adj. (Rar) De după masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Post1- + prandial. Vezi definitia »
CONJUGÁL, -Ă, conjugali, -e, adj. Care ține de soți, privitor la căsătorie. – Din fr. conjugal, lat. conjugalis. Vezi definitia »
MONITORIÁL adj. (În sintagma) Sistem monitorial = metodă pedagogică de predare prin monitori2 (1). [Pr.: -ri-al] – Din engl., fr. monitorial. Vezi definitia »