Definita cuvantului moral
MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu moral
IMEMORIÁL, -Ă, imemoriali, -e, adj. Care este dintr-o epocă foarte îndepărtată; străvechi. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immémorial. Vezi definitia »
INAUGURÁL, -Ă adj. De inaugurare. [Pron. i-nau-. / cf. fr. inaugural]. Vezi definitia »
EXTRANAȚIONÁL, -Ă adj. exterior țării, națiunii. (< fr. extranational) Vezi definitia »
HÁNDBAL s.n. Joc sportiv între două echipe de câte unsprezece sau șapte jucători, în care se aruncă mingea cu mâna și se caută a o introduce în poarta echipei adverse. [Pron. și hénd-bol. / < engl. hand-ball, cf. hand – mână, ball – minge]. Vezi definitia »
SOCIÁL, -Ă, sociali, -e, adj. 1. Creat de societate, propriu societății; care este legat de viața oamenilor în societate, de raporturile lor în societate sau față de societate; care privește societatea omenească. 2. Propriu unui anumit tip de societate; legat de apartenența la o anumită categorie socială, la un anumit grup social. [Pr.: -ci-al] – Din fr. social, lat. socialis. Vezi definitia »