MORMĂÍT¹, mormăituri, s. n. Faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, p. ext., alte animale. ♦ Rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire). – V. mormăi. Vezi definitia »

SIDERÍT s. n. 1. carbonat natural de fier; sideroză (1). 2. meteorit din fier. (< fr. sidérite, germ. Siderit) Vezi definitia »

CIUCIULÍT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. (Pop.) Strâns, ghemuit, chircit (ca să nu fie văzut). – V. ciuciuli. Vezi definitia »

PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi. Vezi definitia »

LEHĂMETUÍT, -Ă, lehămetuiți, -te, adj. (Reg.) Lehămetit. – V. lehămetui. Vezi definitia »