EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. Vezi definitia »

PALEOETNOLOGÍE s. f. ramură a etnologiei care studiază aspectele civilizațiilor și culturilor arhaice; arheoetnologie. (< fr. paléoethnologie) Vezi definitia »

CĂFTĂNÍE s. f. (Înv.) Privilegiul de a purta caftan. – Caftan + suf. -ie. Vezi definitia »

COMPÉNDIE s.f. v. compendiu. Vezi definitia »

ALEGÁȚIE s.f. (Jur.) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmație. [Gen. -iei, var. alegațiune s.f. / cf. fr. allégation, lat. allegatio]. Vezi definitia »