nămeál s.n. (reg.) noroi, glod. Vezi definitia »

SUBACVÁL, -Ă adj. (Rar) Subacvatic. [Cf. germ. subaqual]. Vezi definitia »

CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus. Vezi definitia »

PERCEPTORIÁL, -Ă adj. (Liv.) Care intră în atribuțiile perceptorului, referitor la perceptor. [Pron. -ri-al. / < perceptor + -(i)al]. Vezi definitia »

CONOIDÁL, -Ă conoidali, -e, adj. (Mat.) De formă conică; conoid (1). [Pr.: -no-i-] – Din fr. conoïdal. Vezi definitia »