EMPIÉM s. n. acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. (< fr. empyème) Vezi definitia »

MORFONÉM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème. Vezi definitia »

ECOSISTÉM, ecosisteme, s. n. Ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici. – Din fr. écosystème. Vezi definitia »

ERITÉM s.n. Afecțiune a pielii, manifestată prin pete roșii, care apare în unele boli. [Pl. -me, -muri. / < fr. érythème, cf. gr. erythema – roșeață]. Vezi definitia »

XILÉM s.n. Parte din țesutul plantelor având celulele cu membranele îngroșate și lignificate. [< fr. xylème]. Vezi definitia »