EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius]. Vezi definitia »

RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire. Vezi definitia »

BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) servind la afumat cu miresme. – Tc. buhurdar. Vezi definitia »

PRIORITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se bucură de prioritate; cu drepturi de prioritate. [Pron. pri-o-. / cf. fr. prioritaire]. Vezi definitia »

LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire. Vezi definitia »