preót (préoți), s. m. – Prezbiter, sacerdot. – Var. mold. preut, Trans. preót. Mr. preftu, istr. prewt. Lat. prĕbĭter, var. vulgară a lui prĕsbyter (Densusianu, Hlr., 126; Pușcariu 1375; Candrea-Dens., 1441; REW 6750), cf. alb. prift (Philippide, II, 651), vegl. prat, it. prete (abruz. préute), prov., v. fr. preire, cat. prévere. – Der. (toate cu var. mold.) preoteasă, s. f. (nevastă de preot); preoți, vb. (a sluji ca preot); preoție, s. f. (sacerdoțiu); preoțesc, adj. (sacerdotal); preoțește, adv. (ca preoții); preoțime, s. f. (adunare de preoți). Este dubletul lui presbiter, s. m., din lat., var. presviter, din ngr. πρεσβύτερος, der. protopresbiter, s. m. (protopop), din ngr. προτοπρεσβύτερος. Vezi definitia »

CAMARÓT, camaroți, s. m. (Mar.) Ospătar pe o navă. – Din sp. camarotero. Vezi definitia »

BRULÓT s. n. 1. (ant.) mașină de război cu care se lansau torțe aprinse. 2. vechi vas de război cu materiale inflamabile aprinse, împinse către corăbiile dușmane. (< fr. brûlot) Vezi definitia »

a se șterge pe bot (de ceva) expr. a fi nevoit să renunțe la ceva. Vezi definitia »

AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote. Vezi definitia »