OFIOFAGÍE, ofiofagii, s. f. Folosire a șerpilor ca hrană de către unele animale, păsări etc. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiophagie. Vezi definitia »

HELIOTERAPÍE s.f. Tratament care constă în expunerea corpului la acțiunea razelor solare. [Gen. -iei. / < fr. héliothérapie, cf. gr. helios – soare, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

AFAZIOLOGÍE s. f. studiul științific al afaziei. (< fr. aphasiologie) Vezi definitia »

CATAPLEXÍE s.f. Încetare bruscă și de durată scurtă a oricărei mișcări datorită fricii; încremenire de frică, stupoare. [Gen. -iei. / < fr. cataplexie, cf. gr. kataplexis – stupoare]. Vezi definitia »

FIXÁȚIE s.f. (Med.) Operație prin care un țesut este tăiat în vederea examenului microscopic. [< fr. fixation]. Vezi definitia »