XEROGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar la care se folosește o pulbere încărcată cu electricitate statică. [Gen. -iei. / < germ. Xerographie, fr. xérographie, cf. gr. xeros – uscat, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

PREPOZÍȚIE s.f. Parte de vorbire inflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. [Gen. -iei, var. prepozițiune s.f. / < lat. praepositio, cf. fr. préposition]. Vezi definitia »

TAXIARHÍE s. f. (ant.) demnitate de taxiarh. ◊ corp de pedestrași în Grecia antică. (< fr. taxiarchie) Vezi definitia »

EXPURGÁȚIE, expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation. Vezi definitia »

ANTROPONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume]. Vezi definitia »