MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha. Vezi definitia »

REGÁLĂ², regale, s. f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale. Vezi definitia »

AUTOMITRALIÉRĂ s.f. Automobil blindat prevăzut cu un tun și mitraliere. [< auto²- + mitralieră, după fr. automitrailleuse]. Vezi definitia »

ALCALICELULÓZĂ s.f. Derivat alcalin al celulozei, folosit la fabricarea viscozei și a esterilor celulozei. [< fr. alcalicellulose]. Vezi definitia »

COMPARATÍSTICĂ s.f. Metoda, concepția comparatiștilor. [Cf. it. comparatistica]. Vezi definitia »