EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – V. exclama. Vezi definitia »

URTICÁRE s. f. v. urticarie. Vezi definitia »

ÎNTONÁRE s. f. v. intonare. Vezi definitia »

DECONSILIÉRE s.f. Acțiunea de a deconsilia. [Pron. -li-e-. / < deconsilia]. Vezi definitia »

SCOFÂLCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) scofâlci și rezultatul ei. – V. scofâlci. Vezi definitia »