spițeráș, spițeráși, s.m. (înv.) spițer (farmacist), spițerel. Vezi definitia »

osláș, osláși, s.m. (înv.) persoană care primește o parte dintr-o moșie; cel însoțit la o stână pentru vărat; sâmbraș. Vezi definitia »

HĂȚÍȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec. Vezi definitia »

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”. Vezi definitia »

pitulúș¹ adv., s.m. și n. (pop.) 1. (adv.) pe furiș, pe ascuns, pe neobservate, pituliș, pitulit. 2. (s.m.) persoană care, în cursul jocului de-a pitulatul, trebuie să-i caute pe ceilalți. 3. (s.n.) ascunzătoare. 4. (s.n.; în expr.) de-a v-ați ascunselea; de-a baba oarba. Vezi definitia »