Definita cuvantului pozitivism
POZITIVÍSM s. n. 1. Curent filozofic din sec. XIX-XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent în științele juridice care admite numai existența dreptului pozitiv, practic. 2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din fr. positivisme.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pozitivism
SINCOPÍSM s.n. Pseudonim alcătuit din anumite litere și puncte. [Et. incertă]. Vezi definitia »
MORMONÍSM s. n. doctrină a unei secte creștine din SUA, care propovăduia întoarcerea apropiată a lui Cristos. (< fr. mormonisme) Vezi definitia »
NEOCATOLICÍSM s.n. Doctrina socială a catolicismului, „modernizată” prin introducerea unor teze menite să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [< fr. néo-catholicisme]. Vezi definitia »
NIETZSCHEANÍSM s. n. filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale individuale, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind afirmarea „voinței de putere”. (după fr. nietzscéisme) Vezi definitia »
DOGMATÍSM s.n. Mod de gândire rigid care operează cu teze socotite imuabile. [< fr. dogmatisme]. Vezi definitia »