MIEZ, miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expr. A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanțial. 3. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius. Vezi definitia »

BENGALÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Bengal. II. adj. care aparține bengalezilor, popor indo-european din regiunea cursului inferior al Gangelui. (< Bengal + -ez) Vezi definitia »

ISLANDÉZ, -Ă, islandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau care este originară din Islanda. 2. Adj. Care aparține Islandei sau populației ei, privitor la Islanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba islandeză. – Din fr. islandais. Vezi definitia »

CASTRO ALVEZ [cástru alviș], Antônio de (1847-1871), poet brazilian. Lirica sa, romantic-grandilocventă, evocă luxurianta vegetație a savanelor, exaltă libertatea și se pronunță împotriva sclaviei („Vocile Africii”, „Sclavii”). Vezi definitia »

CERCHEZ, Grigore (1820-1927, n. București), inginer și arhitect român. Prof. univ. la București. Susținător al curentului de afirmare a specificului național în arhitectură (Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”). Vezi definitia »