AUTONIMÍE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi autonim. 2. creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de același rang, care include tipul taxonului imediat superior. (< fr. autonymie) Vezi definitia »

PREDILÉCȚIE s.f. Înclinare, afecțiune specială pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ De predilecție = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferând. [Gen. -iei, var. predilecțiune s.f. / cf. fr. prédilection, lat. praedilectio]. Vezi definitia »

nuntíe s.f. (înv.) căsătorie. Vezi definitia »

CEMENTÁȚIE s.f. Cementare. ♦ Întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului ca rezultat al uscării excesive a suprafeței. [< fr. cémentation]. Vezi definitia »

ACETONEMÍE s.f. (Med.) Prezența acetonei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. acétonémie]. Vezi definitia »