Definita cuvantului oblic
ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, adj. 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. ♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oblic
știulíc, știulíce, s.n. (reg.) floarea papurei. Vezi definitia »
ANTICANÓNIC, -Ă adj. împotriva canoanelor. (< anti- + canonic) Vezi definitia »
COSMOLÓGIC, -Ă, cosmologici, -ce, adj. Care ține de cosmologie. – Din fr. cosmologique. Vezi definitia »
AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique. Vezi definitia »
SEMIÓPTIC, -Ă adj. (med.) care nu ajută decât parțial la vedere. (< semi- + optic) Vezi definitia »