spahíu (-íi), s. m. – Cavaler turc. Tc. (per.) sipahi (Șeineanu, II, 326), cf. ngr. σπάής, bg., sb. spahija, fr. spahi, cipaye. Vezi definitia »

ARTIFÍCIU s. n. 1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate. ♦ ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori. (< lat. artificium, după fr. artifice) Vezi definitia »

BOHRIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 107, produs în mod artificial. [Pr.: bóriu – Sb.: Bh] (cf. engl. bohrium < n. pr. Niels Bohr; 1994) [MW] Vezi definitia »

bufliu, -ie, buflii, adj. (glum.) grăsuț, dolofoan. Vezi definitia »

MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu. Vezi definitia »