vînă (víne), s. f. – 1. Vas sangvin. – 2. Filon, zăcămînt. – 2. Nervură. – 4. Tendon. – 5. Mușchi, pulpă. – 6. (Arg.) Penis. – Mr., megl. vină, istr. virę. Lat. vēna (Pușcariu 1888; REW 9185), cf. vegl. vaina, it., prov., cat., sp. vena, fr. veine, port. veia. – Der. vînar, s. n. (curea de ham sau de șa); vînare, s. f. (cordon de păr de capră, cu care se leagă ițarii pe pulpă), în Trans.; vînos, adj. (puternic, robust); venos, adj., din fr. veineux. Vezi definitia »

neáză s.f. (reg.; în expr.) a-i fi nează = a simți groază, oroare, repulsie; a-i fi silă, scârbă, greață (de ceva). Vezi definitia »

BĂBĂÍȚĂ s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babaie. Vezi definitia »

GRANULOCITÓZĂ s.f. (Med.) Creștere a numărului de granulocite din sânge. [Cf. fr. granulocytose]. Vezi definitia »

BALENIÉRĂ, baleniere, s. f. Ambarcație echipată pentru vânătoarea de balene. ♦ Ambarcație ușoară și rapidă (cu motor), care servește pentru transportul persoanelor de pe navele mari la țărm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleinière. Vezi definitia »