Definita cuvantului prăda
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prăda
COMPOUNDÁ, compoundéz, vb. I. Tranz. (Elt.) A face operația de compoundare. [Pr.: -paun-] – Din engl. compound. Vezi definitia »
BENDA, Julien (1876-1956), scriitor francez. A combătut tendințele de „angajare” a literaturii („Trădarea intelectualilor”). Vezi definitia »
demîndá (-d, -át), vb. – A porunci, a ordona. Creație ce pare artificială, și pe care o găsim numai la Murnu (așa demîndă Alcinou). Este formată pe baza fr. demander, it. dimandare, nu știm dacă pe baza vreunui împrumut mr., care nu ne este cunoscut. Totuși, Candrea-Dens., 496 menționează pe dimîndare, pe care îl consideră reprezentant direct al lat. Vezi definitia »
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. Vezi definitia »
DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare. Vezi definitia »