SEGREGÁRE, segregări, s. f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregație. ♦ Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. (Constr.) Operație de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistență diferită. 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate. 5. Segregație rasială. – V. segrega. Vezi definitia »

SĂDÍRE, sădiri, s. f. Acțiunea de a sădi și rezultatul ei; sădit. – V. sădi. Vezi definitia »

ȚUGUIÉRE s. f. Faptul de a (se) țuguia. [Pr.: -gu-ie-] – V. țuguia. Vezi definitia »

pologíre, pologíri, s.f. (pop.; despre iarbă, păioase, holde) doborâre la pământ (cu coasa sau cu secera); strângere în grămezi a poloagelor. Vezi definitia »

VIZÁRE¹ s.f. Acțiunea de a viza¹ și rezultatul ei; aplicare, obținere a unei vize. [< viza¹]. Vezi definitia »