Definita cuvantului prădăciune
PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prădăciune
DESUETÚDINE s. f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] – Din fr. désuétude, lat. desutudo, -inis. Vezi definitia »
a pune (cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. Vezi definitia »
CERTITÚDINE s. f. siguranță, convingere, încredere deplină. (< fr. certitude, lat. certitudo) Vezi definitia »
SOLIFLUCȚIÚNE s. f. v. solifluxiune. Vezi definitia »
SUSTRACȚIÚNE s. f. sustragere, eschivare; furt. (< fr. soustraction) Vezi definitia »