CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos. Vezi definitia »

RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. Care se rușinează ușor; sfios, timid. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine; blamabil, reprobabil. – Rușine + suf. -os. Vezi definitia »

INSOMNIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care provoacă insomnie. 2. insomniac. (< fr. insomnieux) Vezi definitia »

ABYDOS, unul dintre cele mai vechi orașe ale Egiptului antic, în amonte de Teba, important centru religios al cultului lui Osiris în timpul Regatului Mijlociu (2040-1730 î. Hr.). Aici au fost ridicate celebrele temple ale faraonilor Set I (1312-1290 î. Hr.) și Ramses II (1290-1224 î. Hr.). Azi, lîngă Araba el-Madfuna. Vezi definitia »

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios. Vezi definitia »